WOLF 25 pe AloModa.ro

It's been crazy around here. There was a wave no one actually expect it. But maybe this happens when you just focus on what you know in your heart that is right. Hard work, investing time and energy, but most of all, passion.

Yesterday we got this interview on Alomoda.ro:

"

Pentru cei dintre voi care va luati informatiile de baza by scrolling down in feed’ul Facebook’ului, sigur ati vazut in aceste zile Likes si Shares despre WOLF 25.
WOLF 25 este un brand de accesorii asa cum aveam nevoie – minimalist, gandit in baza unui concept clar, a unei identitati bine stabilite si asumate.
WOLF 25 vine sa completeze piesele noastre vestimentare favorite, in stilul propus de designeri romani pe stilul nostru: LUCIAN BROSCATEAN, CARMEN SECAREANU, MURMUR, POEME de CORINA VLADESCU, ATU, ADELINA IVAN etc
Designerul din spatele WOLF 25 este Penelope Pope, o tanara de 25 de ani, care impartaseste cu noi ce inseamna WOLF 25 pentru ea si ce va insemna si pentru noi.
| WOLF 25 s-a nascut din dorinta de a nu mai amana nimic. S-a nascut din placerea de a trai, din recunostinta pentru ceea ce exista acum. Reprezinta o extensie a ceea ce sunt si a ceea ce incerc sa devin, in egala masura. Am infiintat WOLF 25 cand am implinit 25 de ani. A fost o reintoarcere, dupa trei ani de pauza in crearea de accesorii, la un proiect care nu mai are deadline de data aceasta pentru ca e un proiect de-o viata."

You can read it all HERE.

All Dressed Up with Nowhere to Go - Vogue Italia by Steven Meisel

We love to love. Ruffles for breakfast about WOLF 25

Dear Cosmic Audrey, the blogger behind Ruffles for Breakfast wrote a beautiful article about WOLF 25:

"Me and Penelope were having sophisticated coffees in St. Jacques square to lift our not-so-Chanel moods when she popped, rhetorically: “Why don’t I start a design label already?”. It was mid April and windy and flying back home the next day and splurging from a style upgraded capital into our ordinary lives gave that thought a little more gloss than any other possible highlight of our trip.

We had infinite rants on how are so used to forgetting, postponing, procrastinating the tiny or the bigger resolutions, even the ones we make after a heartblowing Florence+The Machine concert and a couple of beers, and so stuck in awe when nothing happens because we did nothing in the first place. Then P. turned 25 next month and somewhere between the usual various routines that make our head think slower and our self esteem accelerate only in the presence of alcohol, she made room for scissors, fabric, pins and leather. Then she took a crafts class and started turning metal into magic. P. made her own design business in her living room, and by the principle that sticks and rhinestones won’t break my bones but turn me into a deadly dirty simple yet glamorous model/blogger/young enterpriser lookalike, she put her first collection on sale via facebook."

You can read the rest of it HERE.

Peste cinci ani iti vei dori sa fi inceput azi

Omul sufera cel mai mult atunci cand isi da seama ca este privat de libertate. De cele mai multe ori, atunci cand constrangerile vin din afara, se simte nedreptatit si lupta pana cand isi recapata iarasi libertatea. Cand constrangerile vin insa de la sine, cand ne dam libertatea pe activitati care nu fac decat sa ne macine, ajungem sa ne simtim asupriti, nedreptatiti, sa ne victimizam si sa credem ca nu mai gasim o cale de iesire dintr-un singur motiv: nu mai stim cu cine trebuie sa luptam si nu vedem ca lupta ar trebui sa se dea cu noi insine.

Aseara, dupa ce mi-am terminat programul din fiecare zi, am mers in atelier unde am lucrat aproape trei ore. Am ras mult, am indoit, taiat si slefuit metalul. Am fost la un pas de a-mi sacrifica un deget si mi-am ars degetele de mai multe ori la masina de finisat. In toate aceste trei ore, eram insa libera.

Nu ma gandeam decat la bucatica aceea de metal si eram atenta sa nu rup inca o panza de traforaj. Eram acolo fiindca eu alesesem asta, eram acolo si faceam ce-mi place, eram acolo si niciun alt gand nu ma tulbura.

Cineva mi-a spus ieri ca, desi pentru noi pare usor, pentru creier nu e deloc simplu cand noi conducem masina si vorbim la telefon in acelasi timp. De activitatea online, nici nu mai pomenesc. Asa ca am ales sa simplific multe. Simtim acut nevoia de a reduce din lucruri, insa altele ivite de niciunde vin spre noi si toate par frumoase si stralucitoare.

Am redus din ele, am renuntat la multe, am ales sa... aleg mai putin si mai bine. Sa muncesc in mai putine directii, dar sa dau tot ce-i mai bun si sa invat continuu. Sa inteleg ca frumosul vine din cele mai simple lucruri, din cele care ne aduc un sentiment la fel de simplu pe care nu-l mai intelegem cand nu mai suntem liberi: linistea.

Cam asta inseamna WOLF 25, un proiect care va dura o viata pentru ca vreau tare mult sa imbatranesc zambind.

In Tuesday we trust